contact@ars-historica.ro

Transnistria încotro ?!

Recent, Carnegie Europe a publicat un studiu referitor la soluționarea conflictului transnistrean. Experții de aici consideră ca acesta este mai benign decât celelalte conflicte post-sovietice. Există o amenințare minimă de violență și aproape nu au existat victime de când luptele s-au încheiat în 1992. În multe privințe, aceasta este mai puțin un conflict și mai mult o dispută politică extrem de controversată.

Spre deosebire de Abhazia, oamenii obișnuiți călătoresc și fac schimburi comerciale de-a lungul liniei de demarcație. Cele două economii sunt semi-integrate. Există un acord poștal care face ca o scrisoare trimisă de la Tiraspol să poată ajunge la Londra sau Paris, având o ștampilă moldovenească cumpărată cu ruble transnistrene. Echipa de fotbal a Republicii Moldova își joacă meciurile internaționale pe stadionul din apropierea orașului Tiraspol. Un lider transnistrean a afirmat că cele două părți au semnat 187 acorduri, deși multe dintre ele nu au fost respectate. “Există o confederație de facto”, a spus oficialul. “Există o serie de acorduri de bază. Acestea nu trebuie decât să fie puse în aplicare. “La sfârșitul anului 2018, au fost convenite șase din cele opt măsuri de consolidare a încrederii într-un așa numit Pachet de opt, apropiind cele două părți în mai multe domenii.

Specialistii de la Carnegie Europei spun ca poziția Rusiei ar fi mai flexibilă în cazul Transnistriei decât în cazul Abhaziei. Moscova împărtășește consensul internațional că Transnistriei trebuie să i se acorde un statut special în cadrul unei Republici Moldova reunite – deși are opinii diferite cu privire la detaliile-cheie cu privire la modul în care ar trebui  să arate înțelegerea finală. Spre deosebire de recunoașterea de către Rusia a Abhaziei și a Osetiei de Sud ca state independente în 2008, gestul nu a fost replicat față de Transnistria – cum au susținut mulți parlamentari ruși , fapt ce a condus la o mai mare convergență între Moldova și Transnistria.

In opinia analistilor de la Carnegie, o înțelegere finală pare, totuși, departe, intrucat Constituția Republicii Moldova o obligă la o “neutralitate permanentă”.

Contingentul trupelor rusești rămâne în Transnistria, în contradicție cu dreptul internațional și  fără consimțământul țării gazdă. Cu toate acestea, a fost redus la aproximativ 1500 de militari, majoritatea dintre ei fiind localnici care poartă uniforme rusești.

Continuarea progreselor depinde într-o mare măsură de modul în care cei doi principali actori internaționali, OSCE și UE se pot baza pe acordurile tehnice și economice pe care le-au facilitat în ultimii ani. Până în prezent, aceste acorduri nu au au avut un impact prea mare asupra  societății transnistrene, care funcționează încă în semiizolare. Majoritatea transnistrenilor ar beneficia de o prezență internațională mai mare pe teren, în special pentru a lucra la reformarea economiei locale. Aceasta ar contribui și la integrarea de facto a teritoriului cu Republica Moldova.

Sursa: http://www.evzmd.md/presa-externa/351-presa-internationala/82846-transnistria-incotro.html

Tags:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *